ORIZONTAL: 1) Personaj principal al nuvelei La
Vulturi! , simbolul mamei capabile să se sacrifice oricând pentru
a-şi salva copiii ― Articol
(abr.). 2) Alt personaj principal, românul
încercat de vitregiile vieţii în vremea năvălirilor turceşti (2 cuv.) ― Alecu Russo. 3) Poezia Zbor-… nopţii flutur,
de M.Eminescu ― Comună în Franţa ―
Din gândul Agripinei: Mai bine să lupte până când i-o plesni… în piept. 4) Drumul până la stână era
de acum aproape… ― Agresor, cum era turcul în trecutul zbuciumat
al poporului român. 5) Veche localitate daco-romană
în Banat ― Măriuca scăpă
din mâini capătul brâului şi căzu mototol în frunzele umede, scuturate… -toamnă ― Dispreţ, pe care îl manifestă Moş
Dănilă, starostele ciobanilor, faţă de invadatori. 6) Lângă pârâul Iablanicoara erau câteva case
de oameni, întemeiate în… cuib de vulturi ― Păunaş, pruncul Agripinei, smuls din
căpiţă cu fân de vulturi. 7) Soţul Agripinei (Păun) ― Gospodăria, bunul intemeiat de Dănilă, cel
distrus de hoardele turceşti. 8) Localitate
în Turcia ― Râu
în Polonia ― Camil Ressu. 9) Radu Tudoran ― Siglă pentru Valorous Unit Award ― Erau toţi ciobani şi plecau cu caii încărcaţi cu
piei şi cu brânzeturi, şi veneau cu ei înapoi, încărcaţi cu… 10) Siglă pentru Vehicle Assembly Building
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: EUS,
Nicolae Vicolov
solutia
LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE
LA VULTURI ! — Nuvelă de Gala Galaction.
A fost publicată în 1912, în revista „Viata romaneasca", al cărei
colaborator scriitorul devenise, la cererea lui Galaction Ibraileanu,
cu un an înainte.
In geneza ei un rol important l-au avut versurile populare si amintirile unei batrâne, ascultate în copilărie, despre zavera lui
Tudor Vladimirescu. Nuvela a intrat în cuprinsul volumului de debut al lui Gala Galaction, Bisericuta din Razoare, tipărit la Iasi, în Editura „Vieții românești".
Un an mai târziu, în urma raportului prezentat de Barbu Delavrancea, volumul va fi premiat de Academia Română cu premiul „Heliade Radulescu".
In unele ediții mai recente, apărute în anii comunismului, textul a fost cenzurat, eliminându-se referința la incursiunile de pradă ale muscalilor în Tara Românească. Inclusă în manualele școlare și citită de multe generații de elevi, nuvela este astăzi cea mai populară scriere a lui Gala Galaction.
Nuvelă exemplară, cu multe note romantice, inspirată din istoria românilor de la începutul secolului al nouăsprezecelea. La Vulturi! are o compozitie simplă, în două părți, ce se deosebesc atât la nivel tematic cât și prin mijloacele narative folosite de autor. Prima parte este descriptivă și expozitivă, constituind un fel de prolog în care Galaction prezintă cadrul viitoarelor întâmplări și reconstituie cateva biografii prin scurte și repezi incursiuni în trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat al personajelor. Descrierea unui ținut muntos, cu o natură sălbatică și grandioasă, în mijlocul căreia și-a găsit adăpost o așezare de ciobani, e făcută într-un stil ornat cu epitete și comparații, urmărind un efect de artă, de tablou romantic. Impresia „artistă", de literaturizare - uneori excesivă - este resimtită de altfel pe întreg parcursul lecturii. Partea a doua e mai accentuat epică și narează o întâmplare dramatică, dusă până la paroxism și cu multe resurse lacrimogene.
Ea introduce și o temă nouă, aceea a maternității, creând o situație limită în care o mamă își pierde unul dintre copii, căzut pradă vulturilor ce își făcuseră sălaș în apropierea satului. Nuvela e scrisă, la un prim nivel, în spiritul și cu mijloacele literaturii bucolice, așa cum s-a constituit aceasta de-a lungul timpului, începând cu operele lui Vergilius. Oierii de pe valea Iablonicioarei sunt oameni sărmani, se hrănesc cu mămaligă și locuiesc în căsuțe de bârne, deși sunt și unii, ca Moș Dănila și Păun Ozun, care au case mai mari și mai arătoase. Izolați între munți, ei duc o viață liniștită și au îndeletniciri gospodărești. Ridică în stoguri fânul cosit pe culmi sau adună în jgheaburi apele Iablonicioarei, folosindu-le astfel pentru nevoile lor. Pe vreme bună, bărbații în putere și cei tineri ies cu oile pe munte sau pornesc devale, prin satele din împrejurimi. Ciobanii vând piei și brânzeturi și pe banii câștigați cumpără mălai. Atmosfera bucolică e dată de mugetele vițeilor despărțiți de mamele lor, de tălăngile turmelor ce se întorc la stână, de clocotul ceaunelor pentru mămăligă, de sunetul buciumului ce recheamă pe cei îndepărtați.
Starostele ciobanilor, Moș Dănilă, întruchipează imaginea, cu profunde rezonanțe arhetipale, a patriarhului. La cei optzeci de ani ai săi, el încă veghează mulsul caprelor, stă de vorbă cu ciobanii, citește ceaslovul sau privește „omătul care se topea pe culmi". Strămutat în acest loc, după o tinerețe petrecută pe câmpie, Dănilă și-a înmulțit mereu turmele și argații, a ridicat case și a rostuit pe ciobani, ajungând cu timpul să-și întindă „pe câțiva munți neamul și întâietatea". Gala Galaction imaginează o lume din afara civilizației, o lume tradițională și arhaică, în care scrisorile sunt scrise pe piele de miel, copiii sunt hrăniți cu lapte la ugerul caprelor, iar bolnavii sunt însănătoșiți luându-li-se sânge de către un „doftor".
Comunitatea oierilor de pe râul Iablonicioara nu s-a desprins încă de natură, trăiește în mijlocul acesteia și în ritmurile ei neîntrerupte. Citită dintr-o altă perspectivă, nuvela își dobândește originalitatea în asocierea, mai puțin obișnuită, a spiritului bucolic, descris mai sus, cu spiritul eroic, caracteristic legendelor și baladelor populare, a căror influență Galaction a recunoscut-o de altfel. Personajele trec fără nici o greutate de la viața păstorească la viață de oștean, schimbă cu ușurință toiagul ciobănesc cu flintă, dovedind, dacă e nevoie, surprinzătoare virtuți războinice. La fel de destoinici în creșterea oilor ca și în mânuirea armelor, ciobanii de pe râul Iablonicioara sunt gata să înfrunte moartea și să-și apere cu temeritate avutul și așezarea, când acestea sunt amenințate de turci. Tema eroicului se îngemânează așadar cu aceea a morții, introducând o serie de motive specifice - al armelor, al steagului ridicat - și subsumand narațiunea unei categorii estetice grave: tragicul. După un model romantic, concepția eroică se dezvoltă pe terenul patriotismului, fiind legată de ideea de neam, de țară si de popor.
Cel ce intrupează la modul absolut idealul eroic și patriotic este Tudor Vladimirescu, românul care la 1821 chemă „la viață și la arme" pe toți câți mai aveau „o schinteie de bărbăție în piept". Modelul eroic este la fel de important în configurarea lui Moș Dănilă, îngrijorat și el de soarta țării sale, vibrând și el la chemarea lui Tudor, în ciuda vârstei înaintate. Rugăciunea din final, prin care cere Tatălui ceresc să pună capăt necazurilor, ține de o retorică a patriotismului, popularizată în epocă, mai ales prin drama lui Delavrancea, Apus de soare. Personaj de baladă, ginerele lui Dănilă și soțul Agripinci, Păun Ozun este „un român falnic, trup și suflet de viteaz", care părăsește satul pentru a se alătura lui Tudor, împreună cu alți zece flăcăi, toți „cu buna stiință într-ale flintei".
În partea a doua a nuvelei, coordonatele majore - bucolicul și eroicul - încadrează noua temă, aceea a maternității. Personajul adus acum în prim plan este Agripina, fiică cea mai mică a lui Dănilă, măritată cu Paun Ozun si mamă a trei copii. Văzând-o îngrijorată pentru soarta bărbatului de la care nu mai avea de multă vreme nici o veste, tatăl ei îi cere să lase deoparte slăbiciunile inimii și să rămână dârză („Agripino, nu fi muiere!").
„Tanară și vânjoasă", femeia va da într-adevar dovadă de eroism, încercând să-și ducă la adăpost copiii din calea turcilor ce năvăliseră pe neașteptate în sat. Galaction descrie în câteva pagini - urmărind faptele, parcă cu încetinitorul - efortul epuizant, supraomenesc pe care mama îl face pentru a-și scoate copiii în afara primejdiei. Ajunsă într-o poieniță, Agripina se gândește să se oprească aici, dar liniștea îi dă de știre că Moș Dănilă și ciobanii, la stână, nu știau nimic și că turcii ar putea urca muntele și i-ar macelări.
Se hotărăște să reînceapă drumul, nu înainte însă de a-l ascunde pe copilul cel mic, de curând născut, într-un stog de fân.
In acest loc ciobanii și Moș Dănilă nu vor mai afla, când vor veni, decât niște scutece însângerate și pene smulse ca dupa o încăierare de vulturi. Copilul fusese găsit sfâșiat de păsările mari și sângeroase ce trăiau aici, în creierii munților.
In rugăciunea cu care se încheie nuvela, trecând de la sensul propriu la cel figurat al cuvintelor, Dănilă stabilește o corespondență între vulturii ce se roteau amenințători pe deasupra satului și cotropitorii - turci sau muscali - ce prădau țara în vremea domnililor fanariote.
LA VULTURI ! — Nuvelă de Gala Galaction.
A fost publicată în 1912, în revista „Viata romaneasca", al cărei
colaborator scriitorul devenise, la cererea lui Galaction Ibraileanu,
cu un an înainte.
In geneza ei un rol important l-au avut versurile populare si amintirile unei batrâne, ascultate în copilărie, despre zavera lui
Tudor Vladimirescu. Nuvela a intrat în cuprinsul volumului de debut al lui Gala Galaction, Bisericuta din Razoare, tipărit la Iasi, în Editura „Vieții românești".
Un an mai târziu, în urma raportului prezentat de Barbu Delavrancea, volumul va fi premiat de Academia Română cu premiul „Heliade Radulescu".
In unele ediții mai recente, apărute în anii comunismului, textul a fost cenzurat, eliminându-se referința la incursiunile de pradă ale muscalilor în Tara Românească. Inclusă în manualele școlare și citită de multe generații de elevi, nuvela este astăzi cea mai populară scriere a lui Gala Galaction.
Nuvelă exemplară, cu multe note romantice, inspirată din istoria românilor de la începutul secolului al nouăsprezecelea. La Vulturi! are o compozitie simplă, în două părți, ce se deosebesc atât la nivel tematic cât și prin mijloacele narative folosite de autor. Prima parte este descriptivă și expozitivă, constituind un fel de prolog în care Galaction prezintă cadrul viitoarelor întâmplări și reconstituie cateva biografii prin scurte și repezi incursiuni în trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat al personajelor. Descrierea unui ținut muntos, cu o natură sălbatică și grandioasă, în mijlocul căreia și-a găsit adăpost o așezare de ciobani, e făcută într-un stil ornat cu epitete și comparații, urmărind un efect de artă, de tablou romantic. Impresia „artistă", de literaturizare - uneori excesivă - este resimtită de altfel pe întreg parcursul lecturii. Partea a doua e mai accentuat epică și narează o întâmplare dramatică, dusă până la paroxism și cu multe resurse lacrimogene.
Ea introduce și o temă nouă, aceea a maternității, creând o situație limită în care o mamă își pierde unul dintre copii, căzut pradă vulturilor ce își făcuseră sălaș în apropierea satului. Nuvela e scrisă, la un prim nivel, în spiritul și cu mijloacele literaturii bucolice, așa cum s-a constituit aceasta de-a lungul timpului, începând cu operele lui Vergilius. Oierii de pe valea Iablonicioarei sunt oameni sărmani, se hrănesc cu mămaligă și locuiesc în căsuțe de bârne, deși sunt și unii, ca Moș Dănila și Păun Ozun, care au case mai mari și mai arătoase. Izolați între munți, ei duc o viață liniștită și au îndeletniciri gospodărești. Ridică în stoguri fânul cosit pe culmi sau adună în jgheaburi apele Iablonicioarei, folosindu-le astfel pentru nevoile lor. Pe vreme bună, bărbații în putere și cei tineri ies cu oile pe munte sau pornesc devale, prin satele din împrejurimi. Ciobanii vând piei și brânzeturi și pe banii câștigați cumpără mălai. Atmosfera bucolică e dată de mugetele vițeilor despărțiți de mamele lor, de tălăngile turmelor ce se întorc la stână, de clocotul ceaunelor pentru mămăligă, de sunetul buciumului ce recheamă pe cei îndepărtați.
Starostele ciobanilor, Moș Dănilă, întruchipează imaginea, cu profunde rezonanțe arhetipale, a patriarhului. La cei optzeci de ani ai săi, el încă veghează mulsul caprelor, stă de vorbă cu ciobanii, citește ceaslovul sau privește „omătul care se topea pe culmi". Strămutat în acest loc, după o tinerețe petrecută pe câmpie, Dănilă și-a înmulțit mereu turmele și argații, a ridicat case și a rostuit pe ciobani, ajungând cu timpul să-și întindă „pe câțiva munți neamul și întâietatea". Gala Galaction imaginează o lume din afara civilizației, o lume tradițională și arhaică, în care scrisorile sunt scrise pe piele de miel, copiii sunt hrăniți cu lapte la ugerul caprelor, iar bolnavii sunt însănătoșiți luându-li-se sânge de către un „doftor".
Comunitatea oierilor de pe râul Iablonicioara nu s-a desprins încă de natură, trăiește în mijlocul acesteia și în ritmurile ei neîntrerupte. Citită dintr-o altă perspectivă, nuvela își dobândește originalitatea în asocierea, mai puțin obișnuită, a spiritului bucolic, descris mai sus, cu spiritul eroic, caracteristic legendelor și baladelor populare, a căror influență Galaction a recunoscut-o de altfel. Personajele trec fără nici o greutate de la viața păstorească la viață de oștean, schimbă cu ușurință toiagul ciobănesc cu flintă, dovedind, dacă e nevoie, surprinzătoare virtuți războinice. La fel de destoinici în creșterea oilor ca și în mânuirea armelor, ciobanii de pe râul Iablonicioara sunt gata să înfrunte moartea și să-și apere cu temeritate avutul și așezarea, când acestea sunt amenințate de turci. Tema eroicului se îngemânează așadar cu aceea a morții, introducând o serie de motive specifice - al armelor, al steagului ridicat - și subsumand narațiunea unei categorii estetice grave: tragicul. După un model romantic, concepția eroică se dezvoltă pe terenul patriotismului, fiind legată de ideea de neam, de țară si de popor.
Cel ce intrupează la modul absolut idealul eroic și patriotic este Tudor Vladimirescu, românul care la 1821 chemă „la viață și la arme" pe toți câți mai aveau „o schinteie de bărbăție în piept". Modelul eroic este la fel de important în configurarea lui Moș Dănilă, îngrijorat și el de soarta țării sale, vibrând și el la chemarea lui Tudor, în ciuda vârstei înaintate. Rugăciunea din final, prin care cere Tatălui ceresc să pună capăt necazurilor, ține de o retorică a patriotismului, popularizată în epocă, mai ales prin drama lui Delavrancea, Apus de soare. Personaj de baladă, ginerele lui Dănilă și soțul Agripinci, Păun Ozun este „un român falnic, trup și suflet de viteaz", care părăsește satul pentru a se alătura lui Tudor, împreună cu alți zece flăcăi, toți „cu buna stiință într-ale flintei".
În partea a doua a nuvelei, coordonatele majore - bucolicul și eroicul - încadrează noua temă, aceea a maternității. Personajul adus acum în prim plan este Agripina, fiică cea mai mică a lui Dănilă, măritată cu Paun Ozun si mamă a trei copii. Văzând-o îngrijorată pentru soarta bărbatului de la care nu mai avea de multă vreme nici o veste, tatăl ei îi cere să lase deoparte slăbiciunile inimii și să rămână dârză („Agripino, nu fi muiere!").
„Tanară și vânjoasă", femeia va da într-adevar dovadă de eroism, încercând să-și ducă la adăpost copiii din calea turcilor ce năvăliseră pe neașteptate în sat. Galaction descrie în câteva pagini - urmărind faptele, parcă cu încetinitorul - efortul epuizant, supraomenesc pe care mama îl face pentru a-și scoate copiii în afara primejdiei. Ajunsă într-o poieniță, Agripina se gândește să se oprească aici, dar liniștea îi dă de știre că Moș Dănilă și ciobanii, la stână, nu știau nimic și că turcii ar putea urca muntele și i-ar macelări.
Se hotărăște să reînceapă drumul, nu înainte însă de a-l ascunde pe copilul cel mic, de curând născut, într-un stog de fân.
In acest loc ciobanii și Moș Dănilă nu vor mai afla, când vor veni, decât niște scutece însângerate și pene smulse ca dupa o încăierare de vulturi. Copilul fusese găsit sfâșiat de păsările mari și sângeroase ce trăiau aici, în creierii munților.
In rugăciunea cu care se încheie nuvela, trecând de la sensul propriu la cel figurat al cuvintelor, Dănilă stabilește o corespondență între vulturii ce se roteau amenințători pe deasupra satului și cotropitorii - turci sau muscali - ce prădau țara în vremea domnililor fanariote.
Soluția careului Gala Galaction
1
V
|
2
U
|
3
L
|
4
T
|
5
U
|
6
R
|
7
I
|
8
|
9
B
|
10
U
|
11
N
|
12
I
|
2
A
|
L
|
A
|
I
|
A
|
U
|
T
|
O
|
N
|
O
|
M
|
|
3
N
|
N
|
E
|
C
|
A
|
Z
|
U
|
R
|
I
|
I
|
||
4
T
|
O
|
G
|
U
|
N
|
D
|
A
|
T
|
E
|
|||
5
|
P
|
A
|
U
|
N
|
R
|
O
|
X
|
A
|
N
|
A
|
|
6
N
|
R
|
M
|
O
|
R
|
A
|
R
|
T
|
O
|
M
|
||
7
O
|
I
|
I
|
A
|
U
|
R
|
T
|
E
|
R
|
I
|
||
8
A
|
T
|
M
|
O
|
S
|
F
|
E
|
R
|
A
|
M
|
N
|
|
9
S
|
A
|
R
|
T
|
A
|
U
|
I
|
M
|
I
|
T
|
||
10
T
|
I
|
D
|
E
|
S
|
O
|
F
|
A
|
I
|
|||
11
R
|
A
|
N
|
I
|
L
|
A
|
U
|
M
|
A
|
R
|
||
12
A
|
R
|
I
|
N
|
I
|
T
|
I
|
N
|
E
|
R
|
I
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu